O cizma-n fund

Un tigan a omorat o italianca si tot rahatul s-a revarsat asupra Romaniei. Intr-un fel, e logic. Nici eu nu as fi incantat daca, intr-o zi, 100.000 de ugandezi si-ar ridica o tabara langa Timisoara. Si, daca dupa luni de mici furtisaguri, unul dintre ei ar omori o timisoreanca, ce ar mai conta ca restul de 99.999 de ugandezi muncesc cinstit. As fi primul in Piata Operei cu torta aprinsa, gata sa linsez niste negri subnutriti. Nu ar mai conta daca ugandezul criminal a si violat-o pe victima inainte de a-i zdrobi capul.

Dar, poate nu as fi atat de vehement. Poate, inainte sa flambez niste negri, m-as gandi ca si eu am trecut printr-o experienta similara. O experienta suprarealista, protagonistul fiind un vames neamt. Se facea ca, prin ‘94, impreuna cu familia am gustat din plin capitalismul vestic. Dupa o luna de shopping, ne intorceam in tara cu masina plina. Cand sa iesim din Germania, un idiot de vames, frustrat de toti tiganii pe care ii vedea pe stradutele oraselului in care locuia, se gandeste sa isi verse nervii pe primii romani pe care ii vede. Intamplator, romanii cu pricina eram noi. Problema: un birocrat de la Ambasada Germaniei din Budapesta a uitat ca o luna are 30 de zile, asa ca viza de pe pasaportul tatalui meu era valabila doar 28 de zile. Ce mai conta ca nu exista acest tip de viza, vamesul trebuia sa-si faca meseria. Asa ca incepe sa faca o socoata si ii da ca, doua zile de intarziere, egal amenda 500DM. Daca platim in tara… 1.000DM. Pentru ca tembelul o rupea doar pe engleza, eu traduceam. Ori eu nu am tradus foarte bine, ori asta nu intelegea nimic, cert e ca l-a arestat pe taica-meu si l-a dus intr-o camera unde mai erau doi turcaleti cu catuse. Dupa doua ore in care alti vamesi au scotocit toata masina, i-au dat drumul, nu inainte sa ne ureze “drum bun”, numindu-ne ”romani tigani”. Nu mai intru in toata amanuntele, dar, dupa ce un avocat neamt a redactat o scrisoare de amor catre ministerul lor de externe si cel de interne, am primit acasa trei scrisori: doua semnate de ministri respectivi si una chiar de catre vamesul cu pricina. Toti trei isi cereau scuze si ne invitau sa ne cheltuim banii in continuare in tara lor minunata.

Am spus aceasta poveste, destul de lunga, pentru a demonstra ca intotdeauna exista o rezolvare eleganta a unei situatii aparent fara iesire. Acum, guvernantii nostri vor sa cheltuie o gramada de bani pe o campanie de promovare a valorilor romanesti in Italia. Gresit! Asta e ca si cum noi am fi platit amenda. O campanie de publicitate ar fi egala cu recunoasterea vinovatiei. E ca si cum am spune: “Da, v-am trimis toti criminalii nostri, toti violatorii si toti hotii, dar, iata, noi l-am dat pe Eliade si Cioran!” Eu am o solutie mai simpla. Ca sa le dovedim ca tot ei sunt cei care au nevoie de noi, nu trebuie sa ne retragem toate bonele si toti muncitorii din Italia. Trebuie doar sa le boicotam produsele! Ce-ar fi sa nu mai mancam la restaurantele italienilor din Timisoara, sa nu le mai bem cafeaua, sa nu le mai cumparam mezelurile, sa nu mai facem afaceri cu ei! Cum ar fi ca si curvele noastre sa le refuze avansurile libidinoase, babutele sa nu le mai vanda apartamente in centrul orasului, chelnerii sa le scuipe in mancare chiar inainte de a le pune farfuria pe masa? Cum ar fi ca toate fotomodelele noastre sa nu mai doreasca o cariera la Milano sau Roma? M-as prapadi de ras sa vad cum un italian scrasneste din dinti si se insoara cu o urata din “Cizma”. Deocamdata, insa, ei ne-au bagat cizma-n fund, dar situatia se poate schimba oricand.  

 

O zi perfecta

 

Ba pe-a ma-tii!

Cateodata nu-mi vine sa cred cu ce idiotenii (sau doream sa zic idioti?) imi pierd eu vremea. In purul spirit european, n-am nimic cu idiotii, dar am o problema cu pierderea de vreme. Azi am fost la o sedinta a consiliului local. Nu e nici prima si, sper, nu va fi nici ultima. Inainte de sedinta, abordez un ales de-al nostru, de-al timisorenilor. Vorbim de una, de alta. Politicianul e pertinent, chiar daca la vot trebuie sa isi mai piarda din individualitate. Cand discutia devine mai comoda, se scapa si compara plenul cu filmele cu Stan si Bran. Replica lui ma lasa fara replica. Pai, daca el e de parerea asta, eu de ce ma mai duc la aceste tragi-comedii? Daca rad de ei, rad, de fapt, de mine. Daca plang, ma plang pe mine. Si atunci nu pot sa zic decat “ba pe-a ma-tii!”

Dar socurile nu s-au oprit aici. Urmatoarea poveste merita o introducere… De cativa ani, un director isi bate joc de timisoreni. Unii dintre soferi il stiu. De cateva luni, baiatul a inceput sa-si bata joc si de consilieri. Dar asa ceva e de neconceput! Asa ca o parte din alesii nostri au decis sa il dea jos din functie. I-au zis “ba pe-a ma-tii!”

Au trecut cinci luni de la prima tentativa si consilierii au reusit… nimic. Culmea, daca citesti legea ai crede ca ai au painea si cutitul. Ca sa n-o mai lungim, directorul nostru are sprijin. Carja lui e primarul si, atunci, i se pare ca poate sa faca ce vrea. S-au tot gandit consilierii cum s-o faca legal, au discutat intre ei, s-au pus de acord. Intre timp, directorul si-a batut in continuare joc de ei si, mai rau, si-a batut joc de noi. Printre performantele lui se numara: cumpararea unei francize cu o gramada de bani, franciza pe care o putea copia pe gratis, asa cum au facut-o multe orase din Romania; aruncarea de bani pe reclame, desi detine monopolul in domeniu; introducerea de taxe duble… iar sirul poate continua. Si, in aceste cinci randuri am rezumat cateva milioane de euro, care au intrat in buzunarele “corecte”. Dar toate astea se stiau. Socul a fost cand, un alt consilier, recapituland toate aceste fapte de fata cu mine are urmatoare concluzie: “BA PE-A MA-TII!”. Si alesul nu este nici din PSD, nici din PRM, nici din PD. Dar directorul e inca pe functie. Ironic, nu?

 

Blogjob

Azi, blogul meu a ajuns baiat mare. A avut 50 de citiri si a intrat intr-un top direct pe locul 67. Apropo, felicitari colegului de la Gandu’ pe care l-am vazut pe locul 3 in acelasi top. Cum ma uitam eu printre statistici, incercand sa-mi dau seama care-i faza cu toate graficele alea, imi pica ochii pe cuvintele cheie pe care cititorii mei le-au folosit pentru a da peste acest blog. In momentul urmator imi pica si fatza. Va arat si voua ca sa intelegeti ce vreau sa spun…

monolog despre pula 1
cum se fut gagicile 1
ciuhandu 1
“cuvantul hot” 1  

Incep sa ma gandesc la toate definitiile alea despre valoarea unei stiri invatate in anul II si-mi dau seama ca totul e un bullshit. Asa ca imi arunc un ochi pe stirile de azi. Pe scurt: motiunea a picat (ziua a doua), parintele constitutiei a murit (scuze, dar nu am nici o traire), Rapid a fost eliminata din Cupa UEFA (nici nu stiam ca joaca azi). In Timisoara, cel mai senzational lucru care s-a petrecut in ultimele doua saptamani, dar inca se afla pe prima pagina a unui site de stiri are urmatorul titlu: “Incredibil! Un cerb a fost ucis de un tir”. Si eu care credeam ca incredibil ar fi ca un cerb sa distruga un tir.

Ca sa revin la ideea initiala… cui ii pasa? Ce conteaza ca, azi, Geoana plangea pe toate posturile ba moartea motiunii, ba pierderea lui Iorgovan? Chiar intereseaza pe cineva (in afra de suporteri, bineinteles) ca Rapid a luat bataie de la o echipa de duzina? Sau ca un cerb a murit in timp ce traversa strada in cautarea unei ”cerboaice”? Asa ca dau si eu o cautare si, culmea, gasesc stirea zilei pe site-ul unui ziar din judetul Neamt:

“Vom avea o toamnă lungă şi caldă”

Stirea e geniala! Titlul contine aluzii la sex, deci, din start i-a batut pe Geoana si pe Iorgovan, iar subiectul e mult mai interesant decat cel cu cerbul sau cu Rapidul pentru ca vremea ne afecteaza pe toti. Abia astept continuarea acestei stiri, care, presupun, se va intitula “Vom avea o primavara scurta si umeda”.

 

La est de Vanuatu

Vanuatu este o insula de langa Australia si, potrivit statisticilor ONU, este una dintre cele mai sarace tari din lume. Da, Vanuatu este o tara, o republica mai exact, cu presedinte, prim ministru si vreo 200.000 de bastinasi. Istoria acestei tari este lunga si destul de comica, dar nu despre asta este vorba. In fiecare an, bastinasii astia se intalnesc, se imbata bine, iar cei mai curajosi dintre ei se urca pe o platforma si plonjeaza in cap, legati de picioare doar cu niste liane. Antropologii spun ca este un ritual de initiere al baietilor din Vanuatu, care, astfel, se transorma in barbati. Altii spun ca ritualul asta e un stramos al bungee jumping-ului.

Nu stiu ce zei ar trebui sa fie imbunati de curajosii sau inconstientii vanuatuani, cert este ca, la fel ca in orice alt sport, in timpul ritualului au loc si accidente, unele mortale. O astfel de intamplare nefericita a avut loc chiar in fata Reginei Angliei. O liana prea lunga, iar bastinasul si-a lasat creierii in ceaiul Majestatii Sale. Omul nu dorea sa-i strice ziua, ci doar sa demonstreze cat e de curajos.

Multi kilometri la est de Vanuatu, romanii nu au astfel de probleme. Noi nu trebuie sa sarim in cap de la 20 de metri pentru a avea o recolta buna, sau noroc, sau pentru a impresiona o gagica. Noi suntem mai evoluati. Sau zeii nostri sunt mai permisivi. Dar, la fel ca si localnicii din Vanuatu, de cate ori suntem in preajma unei personalitati, simtim nevoia de a o impresiona. Iar pregatirile incep cu mult inainte de sosirea respectivei personalitati. Vopsim peretii, schimbam bordurile, ne imbracam la tol festiv, iar cand vine respectiva personalitate, ne aruncam in cap. Sau, in fine, in functie de cata barbatie a mai ramas in noi, luam pozitita echer.

Dar oare ce se intampla cand liana e prea scurta, iar niste baieti destepti inlocuiesc bastinasul cu regina? O astfel de intamplare a avut loc la inaugurarea blocurilor ANL de pe strada Miloia. Pregatirile pentru venirea personalitatii au inceput cu multi ani in urma, cand primaria a dat niste teren, iar aneleul a dat niste bani. Constructorii au inceput sa ridice blocurile, iar un ”patron” smecher a inceput sa ridice vizavi un bar… din aceleasi materiale. Primaria trebuia sa ingroape utilitatile si sa niveleze un drum. Constructorii au terminat blocurile, asa cum au stiut ei mai bine, iar primaria nu ingropase tevile si nici nu aruncase niste asfalt pe jos. Asa ca termenul de predare a apartamentelor si ritualul de initiere a tinerilor in lumea fara soacra in camera alaturata s-au amanat cu vreo doua luni. In fine, inteleptii biroului de comunicare au hotarat sa nu o mai lalaiasca, asa ca, cu mare fast, l-au adus pe primar, l-au infipt in noroiul din fata blocurilor si l-au pus sa presteze in fata fotografilor din presa locala. Omul trebuia sa imparta niste chei tinerilor evident impresionati de prezenta (Pri)Mariei Sale. Oare ultimele cuvinte ale bastinasului din Vanuatu, cand a vazut ca se apropie prea repede de pamant, au fost ”Fuck me!” Dar oare primarul ce-o fi zis cand a vazut ca lipsesc din chei? Ca tinerii chiriasi vin la el, intind mana timid, iar apoi pleaca cu ea goala  zambind stanjeniti. Ce-o fi zis primarul cand a vazut ca intrarea in bloc se face doar cu ajutorul unei scari, pentru ca liseste trotuarul pe care primaria trebuia sa-l construiasca? Si (partea asta e geniala) oare ce o fi zis cand a observat ca apartamentul 11 se deschide cu aceeasi cheie ca si apartamentul 7, sau 6? Bad, bad, bad, bad, bad PR!

In fine, inaugurarea a trecut, cine a trebuit sa primeasca locuinta ieftina, a primit, iar primarul a supravietuit inca unui plonjon in cap. Ceea ce ma conduce la urmatoarea concluzie: baiatul, chiar fara voia lui, e hardcore!       

 

Floricele pe campii…

… unde-am-ngropat copii. Sau bani. Sau actiuni. Sau trecutul. Ne place sa ascundem lucruri. E normal. Nu exista cineva care sa nu aiba ceva negru si dureros (daca s-ar afla) in trecutul lor. Cu cat acea persoana este mai publica, cu atat gradina din spatele casei este mai fertila din cauza cadavrelor ingropate acolo. Si ce poate fi mai misto decat sa dezgropi acele cadavre. Sa le oferi inmormantarea crestineasca de care au nevoie si ele si noi si gadele. Pentru ca, pana la urma, adevarul e liberator.

Acestea fiind spuse, ma duc sa iau harletul…

 

Nu mai injura… ba pula!

Imi spune unul dintre putinii mei cititori ca nu e frumos sa injur. Ca oare asa m-au invatat la ziar? Si, ca sa-i duc mai departe ideea, oare asa m-au invatat la scolile “inalte” pe care le-am urmat? Oare asa m-au invatat acasa parintii mei? Sau poate prietenii, vecinii, mentorul, sfetnicul… da, poate ei sunt de vina. Nici eu nu mai stiu cine mi-a pus “pula-n gura”. Ce stiu sigur este ca vorbesc colorat. Si nu prea fac eforturi sa-mi ascund acest neajuns. Nu am de ce. 

Nu pot sa nu-mi amintesc de un monolog tinut de Andrei Gheorghe pe un album Parazitii. Daca am retinut eu bine, tipul spunea… iar aici citez din memorie: “cu ce e mai indecent cuvantul pula, decat cuvantul hot?” Ca sa revin la postul meu “Fuck You Timisoara”, ce este mai indecent, verbul “a fute”, sau personajele descrise acolo? Care cuvant ne place mai mult: pula sau corupt, pizda sau violator? De ce ne place sa vedem la televizor stiri despre crime oribile, violuri urmate de perversiuni sexuale, audieri la DNA, infidelitati urmate de divorturi, dar sarim repede si pudic peste canalul porno? De ce ne simtim bine cand altii sufera, dar intoarcem capul atunci cand un tip cu pula de 25 de centimetri o face pe o gagica sa urle cat o tin plamanii? Oare actorul ne complexeaza, iar gagica are sani mai frumosi ca prietena noastra? Da, poate asta e. Ne place sa vedem niste baieti smecheri in catuse, ne face sa ne gandim ce bine e ca nu suntem in locul lor. Ne place cand un milionar sau miliadar in euro transpira ca un adolescent si plange pe holurile tribunalului. Dar nu ne place un “facial”. Nu, asta e rau. Razboi la televizor, preferabil live, membre zburand in toate directiile, explozii spectaculoase, “asta e bun”, spune homo ecranus din noi. Dar doi oameni asudati, miscandu-se unul peste altul, asta e adevarata oribilitate. “Oh, the humanity!”

Poate de aceea ma gandesc foarte serios sa-mi inlocuiesc televizorul cu un acvariu. Pana la urma, netul e mai cool. Nu-i asa, ba pula? 

 

Domnului primar… cu dragoste

Stimate domnule primar,

Imi permit sa va scriu cateva randuri in calitate de simpatizant al dvs. In 2000, ati fost prima persoana pe care am votat-o. Daca pot spune asa, mi-am pierdut virginitatea civica atunci. Nu a fost o intamplare, discursul dvs m-a convins. Atitudinea dvs, accentul, calmul pe care l-ati afisat atunci va propulsau in fruntea preferintelor mele. Cand am intrat in cabina de vot, nu am ezitat nici o clipa. Am rasfoit la repezeala paginile, fara sa ma uit la alte nume, fara sa va tradez si, cu o mana sigura, am apasat hotarat stampila in dreptul numelui Ciuhandu.

In 2004, istoria s-a repetat. Proaspat ziarist, am fugit de la sediul Biroului Electoral Judetean direct in cabina de vot. Aceeasi cabina de vot din 2000. Nici nu stiti ce fericit am fost cand s-au anuntat rezultatele preliminare, iar dvs erati pe primul loc, castigator din primul tur, o victorie categorica obtinuta, sper, si cu ajutorul meu. Da, ce vremuri bune…

 Dar vedeti, nimic bun nu poate sa dureze. Va puteti oare inchipui surpriza pe care am avut-o in momentul in care un coleg de-al meu mi-a aratat site-ul adrianorza.ro Va imaginati impotenta pe care am simtit-o in momentul in care am vazut ca marea mea dragoste politica este, de fapt, la fel ca oricare alt politician. Ca orice barbat inselat de nevasta, am incercat sa va gasesc scuze, sa va primesc inapoi, sa fim iarasi cum am fost. Sa continuam sa-i injuram pe mitici si pe comunisti, sa continuam sa militam pentru dreptul de a fi numiti timisoreni. Am incercat sa dau vina pe oamenii care va inconjoara. Da, ei erau vinovatii pentru contractele dubioase, ei erau coruptii, ei trebuie arsi pe rug. Si am asteptat, cu torta in mana, pregatit sa ii linsez, sa ii dau in suturi afara din oras. Am asteptat rabdator sa faceti primul pas, sa faceti un semn, o ocheada, ceva. Dar semnalul nu a venit. Apoi, un alt coleg de breasla mi-a spus ca parcul prin care isi plimba copilul zi de zi va fi ciuntit de o biserica…

Trebuie sa recunosc ca frustrarea mea atunci a atins inaltimi pe care nu mi le imaginam posibile. Dar, totusi, trebuie sa va multumesc domnule primar. M-ati ajutat sa-mi dau seama ca cel mai bun lucru pe care poti sa-l faci este sa iti vomiti frustrarea. Ca un baietel de cinci ani care a mancat prea multa vata de zahar, iar apoi s-a urcat in carusel: in toate directiile. Vad ca, acum, si dvs ati ajuns la aceeasi concluzie. Si fara sa stiti, chiar daca oficial ne-am despartit, neoficial m-ati ajutat foarte mult. In primul rand financiar. Nu, nu m-ati platit si nici dusmanii dvs nu mi-au virat bani in cont. Nivelul meu de trai a crescut de la an la an tocmai datorita greselilor pe care le-ati facut, urmelor pe care nu le-ati acoperit, rudelor pe care le-ati imbogatit si ziaristilor pe care i-ati prigonit. Despre toate astea am scris si voi mai scrie. Si pentru asta, va multumesc. Sunteti o sursa nesecata de inspiratie pentru mine. De aceea sper ca veti mai candida. Sper ca veti castiga. Sper ca veti ramane acelasi om pe care am ajuns sa il cunosc si va promit ca, la alegerile din 2008, stampila mea va fi in dreptul numelui Ciuhandu. Si sper ca timp de patru ani ne vom putea face in continuare treaba.

Cu deosebita consideratie,

BM   

 

FUCK YOU TIMISOARA!

Ma futi pe mine? Te fut pe tine! Te fut pe tine si pe toata lumea din orasul asta imputit! Ii fut pe smecherasii de pe Tineretii cu tarabele lor de “alba-neagra”, cinci langa o cutie de carton, incarcand sa ii fraiereasca pe taranii care vin in Iosefin. Ii fut pe incordatii care iti vand tie tigari contrafacute, zambindu-ti pe la spate, bucurosi ca ti-au vandut Carpati la pret de Marlboro, dar se saluta politicos cu politistii. Ii fut pe puradeii cu o mana bagata in chiloti, iar cu cealalta intinsa prin geamul din stanga a masinii mele, imputindu-mi mie ziua. Duceti-va-n pula mea la scoala! Si sa nu incep sa vorbesc despre aurolaci, pentru ca, pe langa ei, puradeii sunt chiar misto. Ii fut pe taximetristi, looseri pe patru roti, toti crezand ca sunt urmasii lui Schumacher, putind a transpiratie in masinile lor ruginite, dotate cu ceasuri de marcat smecherite. Chiar trebuie sa veniti toti cand unul dintre voi se tamponeaza? Ii fut pe milionarii de carton de la Dumbravita, Giarmata si Udvin, imitatori ieftini ai lui Gigi Becali, umbland in SUV-urile lor pe stradutele din Unirii cu geamurile fumurii coborate, imputind atmosfera cu manele. Columbenilor, Ferrariurile nu au fost facute pentru strazile din Timisoara. Ii fut pe politicienii locali, niste impotenti care, atunci cand sunt in opozitie ii arata cu degetul pe coruptii de la putere, iar cand ajung la putere, ii imita pe aceeasi corupti. Ii fut pe moldovenii din Ion Ionescu de la Brad, zece intr-o singura camera, gatind cu usa deschisa. V-ati nascut in Romania, invatati in pula mea sa vorbiti corect! Ii fut pe polisti, niste neo-nazisti deghizati, care se intalnesc in Bierhause pentru ca asa au auzit ei ca ar fi inceput si Hitler. Daca faceti o treaba, faceti-o in pula mea bine! Si ma fut si pe mine, pentru ca nu am avut destula originalitate ca sa incep acest blog decat parafrazandu-l pe Edward Norton in “25th Hour”!