Filmulete


Finally brother after a while
The battle will be over
From that day when we shall lay down our burden and study war no more
The battle will be over
There will be no war

Fără alte comentarii…

Că tot vorbea colegul Vio despre cum poti face un PR dezastruos, iată că, târziu în zi, apare un comunicat de presă halucinant pe care îmi permit să îl redau cuvânt cu cuvânt.

DEZMINTIRE CAII MUZEULUI SATULUI

COMUNICAT DE PRESA

Cei 4 cai din Muzeul Satului Banatean NU sunt de vanzre sau dati spre adoptie.
In ziarele cu anunturi sau pe internet au aparut tot felul de texte ca acestia ar fii pusi spre vanzare sau pe post de cadouri. FALS. Sunt cacealmele sau rauvoitori.
CAII NU SUNT DE VANZARE SI RAMAN IN CONTINUARE LA MSB.

Borco Ilin,
PR MSB

Concluzia mea… nota zece pentru umorul involuntar, nota 1 pentru gramatică. Dar parcă am mai auzit pe undeva de caii ăştia…

Se spune că, de obicei, cartea e mai bună ca filmul. “Choke” (“Sufocare”, pentru cei care încă mai au nevoie de subtitrare) nu infirmă teoria, dar, oricum, e o variantă mai uşor de înghiţit a romanului lui Chuck Palahniuk (unii poate ştiţi că a scris “Fight Club).

Ca să nu o mai lungesc, cine are chef de un film despre semi-clona lui Isus, care este dependentă de sex şi se preface că se sufocă prin restaurante pentru a face rost de bani, pe care îi foloseşte pentru a-şi trata mama care nu îl mai recunoaşte, îşi poate pierde vreo două ore vizionând această… comedie (?) halucinantă.

E oricum mai bună decât Muppets Show-ul de la investirea noului prefect.

And the reasons…? There are no reasons… Who needs reasons when you’ve got heroin!

Unii au ştiut, alţii, poate, află acum pentru prima dată, dar întreaga săptămână trecută am petrecut-o la Strasbourg. Un oraş unde după miezul nopţii nu se mai întâmplă nimic, unde oamenii sunt atât de anesteziaţi de toate discuţiile sterile care au loc în clădirea Consiliului Europei încât îşi permit să fie drăguţi cu tine. Fără să mai intru prea mult în amănunte legate de a doua capitală a Europei doresc, totuşi, să recunosc că am rămas cu ceva din această vizită. Chestia s-a întâmplat în drum spre aeroportul din Frankfurt, când am auzit o melodie la radioul din autobuz şi mi-am dat seama cât de mult mi-a lipsit muzica. Întâmplător, hit-ul se potrivea perfect cu toată atmosfera din Strasbourg. Poate, când şi Azerbaijan va intra în UE, acesta va fi noul imn al Europei.

]

Şi au trecut şi astea. Alegerile adică. Iar noi am rămas mai vlăguiţi, mai bătrâni, mai veseli sau mai trişti. O să avem aceeaşi conducere în următorii patru ani. “Timişul a ales continuitate”, e titlul care se repetă în ziare. Puţini dintre noi au mers la vot, dar cei care au făcut-o au pus ştampila apăsat. Avem liderii pe care-i merităm şi cu ei vom defila în următorii patru ani. Dar oare chiar am fi putut găsi alţii mai buni? Nu ştiu. Aşa că ne rămâne doar să serbăm Victoria, oricine ar fi ea.

Una pentru weekend cu dedicaţie specială pentru… stiu ei

Pagina Următoare »