august 2009


Ăsta sunt… pun întrebări. Dar niciodată nu mi-am imaginat că întrebările mele vor deranja într-un asemenea hal ca cea pe care am pus-o astăzi. Şi nici măcar nu era o întrebare grea. Se făcea că am dat peste cineva care are o oarecare putere în cadrul bisericii ortodoxe.  În naivitatea mea, mi s-a părut corect să întreb dacă biserica n-ar putea face ceva mai mult pentru oamenii sărmani. Adică, n-am putea să lăsăm un pic clopotele trase prin satelit, catedralele neamului, audiurile şi beemveurile şi să mai facem un azil, o cantină, să dăm şi noi o supică… că icoane poleite în aur avem destule….

Mare greşeală. Răspunsul a fost ceva de genul… “Adică ce te interesează pe tine ce face biserica. Tu nici măcar nu te-ai cununat religios. Deci, nu exişti. Suntem noi şi voi, restul. Nu eşti om. Eşti ziarist. Ziariştii mint oricum. Nu ai dreptul să pui asemenea întrebări. Biserica e o organizaţie non-profit. Lasă că vă ştiu eu pe voi. Nu e unul cinstit. Mâine te aştept să vii să vezi bilanţul contabil.”…  şi aş putea continua.

M-am tot gândit ce l-ar fi putut determina pe acest om să aibă o asemenea reacţie. Dacă l-aş fi prins pe unu de la Greenpeace şi l-aş fi întrebat de ce nu salvează mai multe balene, oare tot la fel ar fi reacţionat? Întâmplarea face că am avut o asemenea discuţie şi individul nu s-a atacat într-un asemenea hal. Dar azi am reuşit să fiu şocat, încă o dată, de vehemenţa cu care biserica îşi apără independenţa financiară considerând că orice întrebare reprezintă un atac la adresa creştinătăţii însăşi.

Aşa că am decis să îi las pe preoţi şi audiurile lor în pace, iar pe voi cu un filmuleţ ca avanpremieră la povestea cu posterul icoanei făcătoare de minuni şi cei trei preoţi transformaţi în maşini de numărat banii. Dar despre asta … în altă seară.

UPDATE: Încă un scurt clip şi un citat, nu dintr-un profet, dar dintr-un comic… “Cred că Isus a spus: După ce mor, alegeţi un purtător de cuvânt pentru mine şi aveţi grijă să stea într-un palat gigant”.